Questfield International College, investigat pentru tratament preferențial într-un caz de bullying

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită răspunsuri structurate și proceduri clare pentru protejarea elevilor și prevenirea escaladării situațiilor. Instituțiile educaționale au responsabilitatea de a interveni prompt și documentat în cazul sesizărilor privind hărțuirea, asigurând un climat sigur și respectuos pentru toți copiii. În lipsa unor măsuri concrete, repetarea și agravarea fenomenului pot genera efecte emoționale și psihologice serioase asupra elevilor implicați.

Questfield International College, investigat pentru tratament preferențial într-un caz de bullying

Investigația redacției, bazată pe documente oficiale, corespondență și declarații ale familiei unui elev, relevă o situație de bullying repetat pe durata a peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. În pofida sesizărilor scrise și a solicitărilor oficiale transmise conducerii și fondatoarei instituției, nu există dovezi documentate ale unor intervenții concrete sau măsuri administrative aplicate. Totodată, cazul evidențiază utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire și presiunea exercitată asupra familiei de a părăsi școala. Acest material analizează, în mod riguros și neutru, datele și declarațiile disponibile, subliniind diferența între fapte documentate, acuzații formulate și răspunsurile instituționale, care, în acest caz, au fost absente sau minimale.

Contextul și natura situației semnalate

Documentele și relatările primite indică faptul că elevul vizat a fost supus zilnic unor comportamente de bullying, inclusiv jigniri, umiliri publice și excludere socială, pe o perioadă de peste opt luni. Familia a informat în mod repetat prin emailuri oficiale învățătoarea, conducerea școlii și fondatoarea, Fabiola Hosu, solicitând intervenție și clarificări scrise. Cu toate acestea, din analiza corespondenței nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să ateste măsuri concrete, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate, intervențiile fiind limitate la discuții verbale informale fără documentație oficială.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect central al cazului este utilizarea repetată în colectiv a etichetei „crize de epilepsie” cu scop discreditant, conform informațiilor furnizate. Această etichetare, folosită nu într-un cadru educațional sau protector, ci pentru ridiculizarea și marginalizarea copilului, este considerată de specialiști o formă severă de violență psihologică. Impactul emoțional al stigmatizării medicale este profund, afectând stima de sine, relațiile sociale și siguranța emoțională a copilului. În ciuda sesizărilor scrise care avertizau asupra acestui fenomen, nu au fost identificate măsuri documentate care să oprească această formă de hărțuire.

Gestionarea instituțională și lipsa măsurilor documentate

Din corespondența și documentele puse la dispoziție rezultă o gestionare predominant informală a situației, bazată pe promisiuni verbale și minimizarea gravității situației. Nu există rapoarte interne, decizii administrative sau planuri de intervenție formalizate. Familia semnalează că sesizările au fost uneori interpretate drept „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce a condus la diminuarea responsabilității instituției și la o escaladare a fenomenului.

• Sesizări scrise repetate fără răspunsuri oficiale;
• Lipsa unor măsuri sancționatorii sau consiliere psihopedagogică;
• Absența monitorizării formale a situației;
• Transferul presiunii asupra familiei pentru retragerea elevului;
• Normalizarea și tolerarea bullyingului în colectiv.

Poziția fondatoarei și mesajul transmis familiei

Un moment definitoriu în gestionarea cazului este un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, în care aceasta ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, relatată de familie și prezentată în corespondență, nu a fost ulterior confirmată sau infirmată de instituție printr-un punct de vedere oficial scris. Din perspectivă editorială, această formulare poate fi interpretată ca o schimbare a discuției de la protecția copilului către aspecte contractuale și economice, indicând un potențial mecanism de excludere mascată. Redacția subliniază că această interpretare nu reprezintă o concluzie juridică, ci o analiză a efectului instituțional al mesajului transmis.

Documentul informal ca răspuns instituțional

În locul unor decizii administrative asumate, conducerea școlii a pus la dispoziție un formular denumit Family Meeting Form, care reflectă înregistrarea unei întâlniri fără a stabili responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Acest document nu corespunde standardelor uzuale de trasabilitate și verificare a măsurilor în astfel de situații și poate fi interpretat ca o încercare de formalizare minimală a unei probleme grave. În absența altor documente, această abordare ridică semne de întrebare privind eficiența și seriozitatea reacției instituționale.

Confidențialitatea și impactul asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului, avertizând asupra consecințelor negative ale divulgării acestora în mediul școlar. Redacția nu a identificat documentații sau răspunsuri oficiale care să confirme implementarea unor măsuri de protejare a confidențialității. Din relatările primite, informațiile sensibile ar fi fost transmise în mod necontrolat în interiorul școlii, iar copilul ar fi fost supus unor presiuni psihologice, fiind interpelat public pe marginea sesizărilor făcute de familie. Specialiști consultați consideră că astfel de practici pot constitui o formă de presiune instituțională și afectează negativ mediul educațional.

Răspunsul instituțional întârziat și contextul legal

Implicarea directă a fondatoarei a survenit abia după mai bine de opt luni de la primele sesizări, în momentul în care familia a angajat o echipă juridică și a transmis notificări formale. Această întârziere ridică întrebări cu privire la pragul declanșator pentru reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în contextul presiunii legale, nu în faza inițială a sesizărilor educaționale. Redacția a solicitat un punct de vedere oficial al conducerii Școlii Questfield Pipera, însă nu a primit o reacție scrisă până la momentul publicării.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera evidențiază un tipar de sesizări repetate privind bullyingul și stigmatizarea medicală, însoțite de lipsa unor răspunsuri scrise și a unor măsuri documentate care să ateste intervenții eficiente. În locul unor proceduri clare, situația a fost gestionată informal, fără trasabilitate administrativă, ceea ce a permis escaladarea fenomenului și deteriorarea climatului educațional. Poziția verbală atribuită fondatoarei, precum și documentul informal de tip Family Meeting Form, indică o abordare care a prioritizat evitarea conflictului și minimalizarea problemei, în detrimentul protecției copilului.

Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție existente în Questfield Pipera și capacitatea instituției de a răspunde adecvat sesizărilor privind siguranța emoțională a elevilor săi. În lipsa unor clarificări oficiale și a unor măsuri documentate, rămâne deschisă problema responsabilității și a transparenței în gestionarea unor situații sensibile de bullying sistematic.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro